Doamne, îți mulțumesc că nu m-ai uitat: rănile Tale cântă-n mine!
Costel Zăgan
.jpg)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Tragedia noastră cotidiană am ajuns niște împiedicați moral vorbind De trăit probabil vor trăi așa urmașii ur mașilor noștri Noi grăbiț... -
Pe cont propriu, prostia atinge apogeul. Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu