TĂCERI TABU

    Îndrăzneala nu se rezumă la utilizarea aşa-ziselor cuvinte şi sintagme tabu/interzise/cenzurate, ci la temeritatea mesajului poetic: floare şi spadă!

   NU sunt critic literar: n-o spun nici cu mândrie, nici peiorativ. Sunt, în schimb, un cititor împătimit. De poezie. Şi nu doar!

E riscant, de pildă, să compari o femeie cu bolta înstelată. Şi totuşi, un poet a făcut-o, iar efectul poetic a fost colosal.

    Dar să iei-PIZDA-şi s-o plasezi cu suliţa unui vers în capul cititorului, sperând că-i vei găsi locaţia potrivită e abradacabrant , iar gestul tău "creator" frizează ridicolul.

    Poate că totuşi poezia îl naşte pe poet, şi nu invers!

Este adevărat că se poate scrie despre orice: avem această libertate, câştigată sau nu, de noi, personal. Important e că o avem!

      Dar de aici şi până la denudarea generală, "paradisiacă" ,lucrurile par a fi scăpate de sub un minim şi decent control:

LUAŢI-CITIŢI ŞI DEZBRĂCAŢI-VĂ MAI DEPARTE!

     Poezia este o taină pe care o punem cu bună ştiinţă la dispoziţia tuturor! O taină, domnilor,

nu un WC public!

 

     Costel Zăgan

TOTUȘI...

 ROMTELECOM ESTE PE FAZĂ

   Din septembrie 1999, şi satul natal al lui Dio a intrat, telefonic vorbind, în Europa. Dacă TRAP-SA  a vrut să decupleze această localitate de la circuitul judeţean, săltându-i şi ultimul autobuz, care de bine- de rău deservea populaţia din zonă, Romtelecom a luat-o în sens invers! 

Adică, în sensul veacului XXI! Care bate la uşa noastră. Cetăţenii au bătut şi s-a deschis. Însă unii nu aud, iar alţii au prea multe perechi de ochelari, ca să mai vadă cât de cât ceva!

   Luat de valul viitorului, Romtelecom s-a gândit să implanteze o centrală digitală taman la Aluneni, centrul de comună. Centrală care va fi interconectată cu celelalte centrale judeţene, prin fibră optică. Această centrală va avea o capacitate la instalare de 600 de linii. Egal : abonaţi.

   Ei bine, această centrală va deservi în sensul pozitiv şi telefonic populaţia din cinci sate. Mari şi late! Particularizând, vor fi nu mai puţin de 500 de linii telefonoce , prin multiplicarea perechilor de transport , numai pe direcţie Aluneni- Principele Mihai. Respectiva centrală digitală va fi în stare să ofere o multitudine de alte şi variate sevicii. Pornindu-se de la apelul programat , redirijarea sau apel în aşteptare şi ajungându-se până la repetarea ultimului număr format.

   Aşadar, tot tacâmul lui Bell va fi şi pe masa cu telefon a cetăţenilor din Pricipele Mihai. Din surse autorizate, am înţeles că nici preţul de instalare a aparatelor telefonice nu va fi extraordinar de mare! Avându-se în vedere tendinţa de acoperire a zonelor rurale cu cât mai mulţi abonaţi. Oricum, e forfotă mare, în acest sens, comunicăm să existăm!

- Alo, e-adevărat?

 

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (127)

DUBITO

Uti, non abuti!         

  Nimeni nu se îndoiește că trăim într-o lume în care corupția și minciuna tind să devină literă de lege. Însă a vedea în toată lumea doar posibili infractori înseamnă de fapt a înlocui un rău cu altul.

   Și nimeni nu-i mai presus de lege, nici măcar cei care sunt puși ori au ales ei înșiși postul cu pricina: VERIFICAREA LEGALITĂȚII UNOR ACTE.

Verificarea, iar nu abuzul: abuzul în funcție, respectiv, abuzul de funcție!

   Între hipercorectitudine și lipsa de respect nu știu ce-ar fi preferabil!?.

Oricum, în ambele variante, își câștigă pâinea zilnică fiind în slujba comunității, respectiv, a membrilor CAR- ÎNVĂȚĂMÂNT BOTOȘANI.

   Nimeni nu zâmbește 24 de ore pe zi: dar se poate încerca!

Un surâs nu costă nimic.

   Zâmbiți, oameni buni, e gratuit!

                                                           Costel Zăgan

PROPRIETARUL DE OAMENI

"Băiete, m-a apostrofat bunicul când eram ceva mai mic, ai grijă să nu întorci niciodată spatele (in)amicului! Laşii lovesc întotdeauna pe la spate."

Aşa că m-am gândit mult până să mă apuc să scriu acest articol. Mai precis, să relatez această întâmplare cu tâlc-mai mult sau mai puţin ascuns. Mai mult ori mai puţin politic. Mai mult sau mai puţin local.

În gazeta din 15 mai 1997, în articolul "Se impune o măsură contraceptivă la (re)naşterea unei idei : NOI AVEM PÂINEA ŞI CUŢITUL, VOI RESTU(RILE) !", scriam:

"Vrând-nevrând, atingem interesele sau dezinteresele (există şi din acestea !) unor persoane..." Să vedeţi ce putere de previziune am avut!

Liniile directoare ale textului în chestiune s-au întâlnit cu cele asemenea ale unui alt text din gazeta din data de 4 iunie: "ŢĂRANII SE PLÂNG. EFECTUL? MIRAREA UNORA ŞI NEMULŢUMIREA ALTORA".

Lucru ce era de aşteptat. Nu însă şi de dorit. Fiind vorba de acelaşi individ. Nu din speţa ciocoilor vechi sau noi.(?)Nu? Nu şi nu. Ci de un fel de ,hai să-i zicem, patron zonal. Care mi-a şi zis.Răspicat : DIO, SĂ NU TE MAI LEGI DE OAMENII MEI! (Aţi auzit bine : OAMENII LUI!) Scrie mai bine despre copaci sau despre flori, că tot e vară!

Prin urmare, proprietarul de oameni şi cei posedaţi (nu de diavol, Doamne fereşte!) sunt persoane intangibile!

Eu, nebănuind nimic din respectiva intangibilitate, bag-seamă, că n-am prea fost atent! Grav, foarte grav, Dio!

De, nu mi-am găsit lanul de porumb , din cauza porumbului lipsă la apel! Scurt şi evident.

Revenind la ,respectiv, vară, anotimpul incriminat, mi-am amintit că sunt fiu de ţăran. Şi mă doare când pământul suferă sub tălpile nesimţitoare ale unuia sau altuia. Fie respectivul cu talpa mai mare sau mai mică. După calibrul moştenit din familie sau câştigat de la societate.

Că, vorba ceea, nu se naşte nimeni peste noapte patron, nu? Eu ştiam că românul s-a născut poet. Dar, vezi bine, nu ştiam chiar totul!

Aşa că închei, zicând că la toamnă se vor număra nu numai bobocii, dar şi kilogramele de porumb care vor intra în hambarele ţăranilor.

Şi, iertaţi-mi vorba cea proastă:

Iar o să (mă) doară (şi pe mine !) kilogramele în minus din hambarele ce-ar fi trebuit să fie pline! Dar am uitat să întreb:

ÎMI DAŢI VOIE SĂ MĂ DOARĂ, DOMNULE PATRON?

Costel Zăgan