COSTEL ZĂGAN, INSTINCTUL POEZIEI

când îți mângâi coapsele cu elegii

 

 Orice îmbrăcăminte dezbracă femeia.

Costel Zăgan, Inventeme

UN REPORTAJ FĂRĂ VOTCĂ

Lui Florentin Florescu in memoriam

Posteritatea să te doară ca o boală

și-un copil să-ntrebe unde-ai fost

și-un poet să scrie haide scoală

s-a terminat cu noaptea pe de rost

Un copil să-ntrebe unde-ai fost

și-un reportaj să scrii c-o jucărie

iubita să te ia frate la rost

iar tu în gând să-i spui o mârlănie

Și-un reportaj să scrii c-o jucărie

poet de te-ndeamnă scoală

să uiți de moarte ta fir-ar să fie

posteritatea să te doară ca o boală

Și-un copil să-ntrebe tată unde-ai fost

și râsul tău să fie poate un ultim cost

Costel Zăgan

AUTOGRAF PENTRU TOTDEAUNA

Lui Ion Lazăr da Coza in memoriam

Dacă și lui Dumnezeu îi plac poeții

de-i cheamă urgent tocmai sus în cer

crăpa-mi-ar Doamne de dor pereții

cerului să-i pun măcar odată zăvor

De-i cheamă urgent tot  mai sus în cer

Doamne poate vine marea indexare

pentru totdeauna speranțele când ne pier

poate cuvântul nescris mai rău ne doare

Doamne poate vine marea indexare

crăpa-mi-ar a doua oară de dor pereții

setea cea veșnică a muntelui de sare

dacă și lui Dumnezeu îi plac poeții

Dacă-i cheamă urgent și mai sus în cer

Doamne însă ce îngeri fără pic de fler

Costel Zăgan, CEZEISME II