Deși-i din altă lume, poezia-și are locul aici!

Costel Zăgan, Inventeme

Nu rugăciunea ne apropie de Dumnezeu, ci chiar Dumnezeu!

Costel Zăgan, Inventeme

COSTEL ZĂGAN, INSTINCTUL POEZIEI

când îți mângâi coapsele cu elegii

 

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE: INTERVIU LA VORBITOR - COSTEL ZĂGAN

 VIOREL ILIȘOI: Dostoievski, Radu Gyr, Steinhardt, în temniță fiind, au creat capodopere. Este propice acest mediu creației, o potențează?

COSTEL ZĂGAN: Nu știu dacă da sau nu. Asta ține de individ, de capacitatea fiecăruia de a sublima realitatea, de a o valorifica artistic. Se poate întâmpla - și se întâmplă de cele mai multe ori - ca temnița să te inhibe complet. Cert e aici că poezia e o salvare. Eu unul nu pot trăi în afara poeziei. Eram în arest, unde n-aveam pix, hârtie...nu era voie.Ceilalți din celulă băteu în vizetă cerând fie un foc, fie o țigară; am bătut și eu: vă rog frumos frumos să mă scoateți pe hol, vreau să scriu o poezie. Cum? O, o poezie?  - s-a holbat gardianul. Ești nebun? Tu nu ești sănătos la cap!  

COINCIDENȚE IREPARABILE

 Occidentul se prăbușește în picioare, Orientul se înalță în patru labe!

Costel Zăgan, Inventeme