Devastată de indiferența CFR, nu găsesc cuvinte să pot descrie halul în care arată, din toate punctele de vedere, fosta Gară Zlătunoaia.
Aflată pe ruta dintre raiul și iadul contemporan este sub tirul atent al tuturor autorităților: trageți, fraților, până nu mai rămâne nimic: niciun geam spart, nicio ușă smulsă de vânt, ploaie și mizerie, multă mizerie umană și nu numai. Că nici animalele nu mai au respectul de altădată!
S-au ”civilizat ” și animalele!
La ora 15 și 40 de minute sunt deja în tren: fugim amândoi, cu aceeați viteză și având aceeași direcție: o lume mai bună!
Ori, măcar o haltă care să arate mai ca lumea, în sensul clasic al acestui cuvânt, atât de
bulversat în prezent.
Eu, în schimb, nu am ce face, va trebui să mă întorc acasă, și, volens-nolens, voi ”trece” iar prin fosta Gară Zlătunoaia! Și spun ”GARĂ” APROAPE CU TANDREȚE. Că, după cum se vede, nu are pe nimeni mai apropiat.
Așa că, Dragă Amică, Ne-norocită Gară Zlătunoaia, arăți mai rău decât ultimul pensionar al Europei!
Eu însă sunt alături de tine și de soarta ta!
Să-ți fie rușine Domnule CFR! Să-ți crape obrazul de rușine și olane!
Sictir, Domnilor în cauză și (d)efect!
Mărțișorul îl iau cu mine că nici măcar nu am unde să-l agăț și nici nu văd bine: că-i beznă.
Beznă mare, Domnilor(?)!
Abjectă beznă.
Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu