luni, 14 martie 2022

PROPRIETARUL DE OAMENI



"Băiete, m-a apostrofat bunicul când eram ceva mai mic, ai grijă să nu întorci niciodată spatele (in)amicului! Laşii lovesc întotdeauna pe la spate."
Aşa că m-am gândit mult până să mă apuc să scriu acest articol. Mai precis, să relatez această întâmplare cu tâlc-mai mult sau mai puţin ascuns. Mai mult ori mai puţin politic. Mai mult sau mai puţin local.
În gazeta din 15 mai 1997, în articolul "Se impune o măsură contraceptivă la (re)naşterea unei idei : NOI AVEM PÂINEA ŞI CUŢITUL, VOI RESTU(RILE) !", scriam:
"Vrând-nevrând, atingem interesele sau dezinteresele (există şi din acestea !) unor persoane..." Să vedeţi ce putere de previziune am avut!
Liniile directoare ale textului în chestiune s-au întâlnit cu cele asemenea ale unui alt text din gazeta din data de 4 iunie: "ŢĂRANII SE PLÂNG. EFECTUL? MIRAREA UNORA ŞI NEMULŢUMIREA ALTORA".
Lucru ce era de aşteptat. Nu însă şi de dorit. Fiind vorba de acelaşi individ. Nu din speţa ciocoilor vechi sau noi.(?)Nu? Nu şi nu. Ci de un fel de ,hai să-i zicem, patron zonal. Care mi-a şi zis.Răspicat : DIO, SĂ NU TE MAI LEGI DE OAMENII MEI! (Aţi auzit bine : OAMENII LUI!) Scrie mai bine despre copaci sau despre flori, că tot e vară!
Prin urmare, proprietarul de oameni şi cei posedaţi (nu de diavol, Doamne fereşte!) sunt persoane intangibile!
Eu, nebănuind nimic din respectiva intangibilitate, bag-seamă, că n-am prea fost atent! Grav, foarte grav, Dio!
De, nu mi-am găsit lanul de porumb , din cauza porumbului lipsă la apel! Scurt şi evident.
Revenind la ,respectiv, vară, anotimpul incriminat, mi-am amintit că sunt fiu de ţăran. Şi mă doare când pământul suferă sub tălpile nesimţitoare ale unuia sau altuia. Fie respectivul cu talpa mai mare sau mai mică. După calibrul moştenit din familie sau câştigat de la societate.
Că, vorba ceea, nu se naşte nimeni peste noapte patron, nu? Eu ştiam că românul s-a născut poet. Dar, vezi bine, nu ştiam chiar totul!
Aşa că închei, zicând că la toamnă se vor număra nu numai bobocii, dar şi kilogramele de porumb care vor intra în hambarele ţăranilor.
Şi, iertaţi-mi vorba cea proastă:
Iar o să (mă) doară (şi pe mine !) kilogramele în minus din hambarele ce-ar fi trebuit să fie pline! Dar am uitat să întreb:
ÎMI DAŢI VOIE SĂ MĂ DOARĂ, DOMNULE PATRON?

joi, 3 martie 2022

UN MĂRȚIȘOR PENTRU FOSTA GARĂ ZLĂTUNOAIA



        Devastată de indiferența CFR, nu găsesc cuvinte să pot descrie halul în care arată, din toate punctele de vedere, fosta Gară Zlătunoaia.

         Aflată pe ruta dintre raiul și iadul contemporan este sub tirul atent al tuturor autorităților: trageți, fraților, până nu mai rămâne nimic: niciun geam spart, nicio ușă smulsă de vânt, ploaie și mizerie, multă mizerie umană și nu numai. Că nici animalele nu mai au respectul de altădată!

S-au ”civilizat ” și animalele!

         La ora 15 și 40 de minute sunt deja în tren: fugim amândoi, cu aceeați viteză și având aceeași direcție: o lume mai bună!

Ori, măcar o haltă care să arate mai ca lumea, în sensul clasic al acestui cuvânt, atât de



bulversat în prezent.

Eu, în schimb, nu am ce face, va trebui să mă întorc acasă, și, volens-nolens, voi ”trece” iar prin fosta Gară Zlătunoaia! Și spun ”GARĂ” APROAPE CU TANDREȚE. Că, după cum se vede, nu are pe nimeni mai apropiat.

      Așa că, Dragă Amică, Ne-norocită Gară Zlătunoaia, arăți mai rău decât ultimul pensionar al Europei!

Eu însă sunt alături de tine și de soarta ta!

Să-ți fie rușine Domnule CFR! Să-ți crape obrazul de rușine și olane!

      Sictir, Domnilor în  cauză și (d)efect!

      Mărțișorul îl iau cu mine că nici măcar nu am unde să-l agăț și nici nu văd bine: că-i beznă.

Beznă mare, Domnilor(?)!

Abjectă beznă.

Costel Zăgan

ISTORIA NU NE UITĂ

 Prof.doc.univ. ILIE POPESCU - Președintele Societății ”Golgota” - Reg. Cernăuți - UCRAINA ... A vorbi de calvarul gulagului stalinist nord-...