COSTEL ZĂGAN, INSTINCTUL POEZIEI

când îți mângâi coapsele cu elegii

 

VIOREL ILIȘOI, CULTURA ÎN TRANZIȚIE: INTERVIU LA VORBITOR - COSTEL ZĂGAN

 VIOREL ILIȘOI: Dostoievski, Radu Gyr, Steinhardt, în temniță fiind, au creat capodopere. Este propice acest mediu creației, o potențează?

COSTEL ZĂGAN: Nu știu dacă da sau nu. Asta ține de individ, de capacitatea fiecăruia de a sublima realitatea, de a o valorifica artistic. Se poate întâmpla - și se întâmplă de cele mai multe ori - ca temnița să te inhibe complet. Cert e aici că poezia e o salvare. Eu unul nu pot trăi în afara poeziei. Eram în arest, unde n-aveam pix, hârtie...nu era voie.Ceilalți din celulă băteu în vizetă cerând fie un foc, fie o țigară; am bătut și eu: vă rog frumos frumos să mă scoateți pe hol, vreau să scriu o poezie. Cum? O, o poezie?  - s-a holbat gardianul. Ești nebun? Tu nu ești sănătos la cap!