PROFUND UNILATERAL

 Chiar dacă ea habar n-are, eu îmi iubesc întotdeauna țara!

Costel Zăgan

PRIETENI DE OCAZIE

PRIETENI DE OCAZIE

NUMAI ADEVĂRUL AJUTĂ.MINCIUNA-I SEDUCĂTOARE ŞI ÎMPUŢITĂ! UNEORI,NU TU ALEGI,CI EŞTI,PUR ŞI SIMPLU,ALESUL.

DE CE SĂ FUGI ATUNCI ORI,MAI RĂU,SĂ TE ASCUNZI: DUPĂ CUVINTE,ALTE ILUZII?

DIN PĂCATE,LA ÎNDEMÂNA TUTURORA.ŞI A CELOR CARE ŞTIU ,DAR ŞI A CELOR CARE NU ŞTIU CÂND SĂ TACĂ!

CINE? EU! PĂI...

ŞI ARGUMENTELE ÎNCEP SĂ CURGĂ ÎN CASCADĂ:DIN PĂCATE O NIAGARA DE MINCIUNI.

MĂ CREDEŢI! SAU PREFERAŢI SAHARA?

Costel Zăgan

TABU

 

Delimitări cordiale

By Costel Zăgan on 21 Dec 2014

Îndrăzneala nu se rezumă la utilizarea aşa-ziselor cuvinte şi sintagme tabu/interzise/cenzurate,ci la temeritatea mesajului poetic:floare şi spadă! NU sunt critic literar:n-o spun nici cu mândrie,nici peiorativ.Sunt,în schimb,un cititor împătimit.De poezie.Şi nu doar! E riscant,de pildă,să compari o femeie cu bolta înstelată.Şi totuşi,un poet a făcut-o,iar efectul poetic a fost colosal. Dar să iei-PIZDA-şi s-o plasezi cu suliţa unui vers în capul cititorului,sperând că-i vei găsi locaţia potrivită e abradacabrant ,iar gestul tău "creator" frizează ridicolul. Poate că totuşi poezia îl naşte pe poet,şi nu invers! Este adevărat că se poate scrie despre orice:avem această libertate,câştigată sau nu,de noi,personal.Important e că o avem! Dar de aici şi până la denudarea generală, "paradisiacă" ,lucrurile par a fi scăpate de sub un minim şi decent control: LUAŢI-CITIŢI ŞI DEZBRĂCAŢI-VĂ MAI DEPARTE! Poezia este o taină pe care o punem cu bună ştiinţă la dispoziţia tuturor!O taină,domnilor,nu un WC public!

 Costel Zăgan

A ÎNCEPUT SINUCIDEREA ROMÂNIEI!?!

   Dio luă gazeta şi citi : "Regretatul Corneliu Coposu a spus că integritatea noastră teritorială până la frontierele estice ale neamului  este o obligaţie sfântă, ca a unsprezecea poruncă a decalogului românesc."

   Sângele începu să-i fiarbă în vene  :  era vremea să pună mâna pe condei , gingaşa lui mitralieră cotidiană şi să-i dea drumul , rafală după rafală!

   Probabil că Nietzsche are dreptate : "Cu cât priveşti mai îndelung o prăpastie, cu atât prăpastia priveşte mai îndelung în tine".

   Iar dacă viaţa te pune într-o situaţie fără ieşire, există, totuşi , două modalităţi de rezolvare. Şi acestea sunt, paradoxal sau nu, disperarea şi sinuciderea!

   O disperare asumată, benefică. O disperare ce te obligă la o nouă orientare în destin. O disperarea ce valorizează răul din lume sau din tine însuţi, în vederea determinării unei noi speranţe,  chiar dacă această speranţă este doar o utopie, mă rog, o promisiune,  e totuşi ceva. Înseamnă că ai învins inerţia care tinde să uniformizeze lumea. Fie printr-un rău excesiv, fie printr-un bine de acelaşi calibru.

În exces adică.

 

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (124)

PROSTIA, DRAGA DE EA

 Ignoranța se repetă cel mai des.

Costel Zăgan

EVADARE ÎN NECUNOSCUT

 După ce ies din casă, totu-i posibil!

Costel Zăgan